La început de drum
Ideea unui campionat național universitar de fotbal regular (cu partide tur-retur) nu e nouă nici măcar pe plan național. Prin anii 2005-2007, noi, cei de Politehnica Timișoara, am lansat și am reușit să organizăm un astfel de campionat zonal, cu participarea mai multor universități din centrul, vestul și sud-vestul țării, dând astfel și substanță turneelor finale organizate conform calendarului competițiilor universitare ale Ministerului Educației.
Azi, demersul pare ușor riscant, în condițiile în care mai toate motivele îndeamnă la prudență în lansarea unor astfel de evenimente: criza economică, subfinaţarea sistemului educaţional, motivaţia resursei umane în continuă scădere. Vedem în jurul nostru o lume ce cultivă derizoriul, preocupată mai mult de ”spectacole” televizate cu zăngănit de cătușe ori can-can-uri ieftine, deseori dincolo de limita decenței, ignorând – şi cu bună știință – partea sănătoasă și performanțele ei.
Și atunci se pune întrebarea, de ce un campionat național universitar regular?
Vor fi cheltuieli financiare suplimentare, care cu greu vor fi acoperite de parteneri. Nu e suficient un turneu final? Îl ”raportăm” acolo și gata. Misiunea a fost îndeplinită (anul trecut au participat… trei universități).
Ce se câștigă de fapt?
Răspunsul nostru poate vă va surprinde.
Putem argumenta în favoarea acestui proiect prin faptul că acest sistem de organizare asigură, în mod evident la alte cote, obiectivele Federației Sportive a Sportului Școlar și Universitar: ”promovarea educaţiei sportive, cultivarea spiritului competiţional şi stimularea performanţei sportive a studenţilor practicanţi ai jocului de fotbal”.
Se poate justifica, de asemenea, că această competiție are pentru prima oară o implicare, nu de paradă, ci semnificativă, din punct de vedere financiar şi logistic, din partea federației de specialitate, obligată să identifice de urgență acțiuni, măsuri pentru limitarea dezinteresului, superficialității, diletantismului, imoralității care sunt prezente în mișcarea sportivă la toate nivelurile.
Dar, mai mult decât toate acestea, eu am speranţa că acest proiect – şi cele ce vor urma în acest format – va da un semnal opiniei publice, poate modest acum, asupra ce poate şi trebuie să fie o Universitate azi în societate. Vocea universităţilor trebuie auzită, societatea trebuie să primească un semnal că se poate şi altfel, că starea firească și sănătoasă este aceea de normalitate, de cultivare a solidarităţii umane, a speranţei de mai bine.
Menirea Universităţii – spunea filosoful spaniol Ortega y Gasset – este aceea de a “face din omul obişnuit înainte de toate un om cult (să-l situăm la înălţimea timpului său) […] şi un bun profesionist (specialist) […]”. Dar, spune filosoful, “Universitatea este în afară de aceasta altceva! Are nevoie de existenţa publică, cu realitatea istorică, cu prezentul. Universitatea trebuie să intervină în actualitate tratând marile teme ale prezentului din propriul ei punct de vedere – cultural […şi sportiv], profesional, ştiinţific. În felul acesta nu va fi o instituţie numai pentru studenţi, ci pătrunzând în mijlocul vieţii (cu urgenţele şi pasiunile ei) se va impune ca o forţă spirituală superioară”.
Colegilor care au subscris acestui proiect, tuturor celor care sunt sau vor fi alături de noi,
cu deosebită recunoştinţă!
Să ne urăm succes!
Prof. univ. dr. ing. Viorel-Aurel Şerban
Rectorul Universităţii Politehnica Timişoara
3 aprilie 2015